Sunt singurul om de pe pământ, și poate că om și pământ nu există.
Poate mă înșală un zeu.
Poate m-a osândit la timp această lungă amăgire.
Visez luna și-mi visez ochii ce percep luna.
Am visat înserarea și dimineața zilei dintâi.
Am visat Cartagina și legiunile ce-au pustiit Cartagina.
L-am visat pe Lucan.
Am visat colina Golgotei și crucile din Roma.
Am visat geometria.
Am visat punctul, linia, planul și volumul.
Am visat galbenul, albastrul și roșul.
Am visat copilăria mea bolnăvicioasă.
Am visat hărțile și regatele și duelul acela din zori.
Am visat durerea de neconceput.
Am visat spada.
Am visat-o pe Elisabeta de Boemia.
Am visat îndoiala și certitudinea.
Am visat ziua de ieri.
Poate n-am avut ieri, poate nu m-am născut.
Poate visez că am visat.
Mi-e puțin frig, mi-e puțin frică.
Peste Dunăre s-a lăsat noaptea.
Voi continua să visez la Descartes și la credința părinților lui.
traducere - Andrei Ionescu
vezi mai multe poezii de: Jorge Luis Borges
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.