Luna nu ştie că este liniştită şi strălucitoare şi
nici măcar că este lună ; Nisipul că este
nisip . Nu există un lucru care să ştie
că forma lui este rară. Piesele de
fildeş sunt atât de străine abstractului joc de şah,
dealtfel ca şi mâna care le mişcă. Poate
Soarta omului cu scurte bucurii şi lungi
suferinţe este unealta Altuia. Nu-l ştim.
Dându-i nume de Zeu, nu ne ajută cu nimic
Tot atât de zadarnice sunt şi teama şi îndoiala
Şi ciuntita rugăciune pe care o începem Ce
arc o fi aruncat acestă săgeată care sunt ?
Ce culme are drept ţintă ?
vezi mai multe poezii de: Jorge Luis Borges