Mai nalt decât ceilalți, înainta,
Om între oameni, rătăcit de lume:
Abia dacă-i chema pe tainic nume
Pe îngeri. În tăcere cerceta
Ce ochii pământești nicicând nu văd:
Geometria vie, cristalina
Zidire-a Domnului, precum și tina
Și zvârcolirea, pe pământ prăpăd.
Știa că Slava Cerului și Iadul
Le-avem în noi, cu-a lor mitologie,
Că zilele-s oglinzi de veșnicie
Și că (grăit-a grecul) timpu-i vadul.
În aspra lui latină-a cercetat
Povestea veche cu „a fost odat.”
traducere - Andrei Ionescu
vezi mai multe poezii de: Jorge Luis Borges
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.