Un lucru știu că nu-i. Este uitarea.
Salvând metalul, zgura o salvează
El, care-n amintire-nregistrează
Profetic luna ce-o să-aprindă zarea.
Aici e tot. Reflexe infinite
Pe care în oglindă le-ai lăsat
Din revărsat de zori la scăpătat
Și vei lăsa mereu, necontenite.
Și totul e o parte din diversul
Cristal al amintirii: universul.
Sfârșit nu au îngustele-i culoare
Și pasul tău de uși de fier e-oprit.
Doar dincolo, doar după asfințit,
Vedea-vei Arhetipuri și Splendoare.
traducere - Andrei Ionescu
vezi mai multe poezii de: Jorge Luis Borges
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.