Traducere în română de Andrei Ionescu
Nu ţi-am redobândit apropierea, patria mea, dar pot să-ţi privesc stelele. Mi le dezvăluie cerul depărtat, şi iată, catargul se pierde în farmecul lor.
S-au desprins din înaltele cornişe ca o uimire de porumbei.
Vin din curtea al cărei havuz e ca un turn răsturnat între două ceruri.
Vin din grădina înaltă, a cărei nelinişte se izbeşte de zid ca o apă tulbure. Vin dintr-o istovită înserare de provincie, blândă ca o pajişte cu brâncuţe. Sânt nemuritoare şi vehemente; nimeni nu le poate măsura veşnicia.
Tăria lor de lumină încovoaie toate nopţile ca nişte frunze uscate. Alcătuiesc o ţară luminoasă şi mă regăsesc în atmosfera lor.
Din volumul Luna de pe cer, 1925
vezi mai multe poezii de: Jorge Luis Borges
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.