Bătrână, cruntă mumă de-ncăierări spurcate,
Să piară hâdu-ți nume de lupte-nverșunate.
Tu, ce-ai mânat spre zare, în cercul auriu,
A vikingului provă și lancea din pustiu.
În Turnu-nfometării, un cavaler din Pisa
Zidit-a monumentul tău trainic, și-n concisa
Terțină ne permite (atât doar) asfințitul
Să-ntrezărim, și-n umbra ce cade-ncet – sfârșitul.
Tu, care din pădure scoți lupul iarna-n sat,
Pe Jean Valjean, săracul, la furt l-ai îndemnat.
Titan tăcut îți este emblemă și figură
Ce lumea o înghite încet și fără ură.
O altă zeitate din beznă și-oseminte,
Hrănindu-se cu foamea, veghează pe morminte.
Tu, care-n odăița lui Chatterton intrară,
Din cărți l-ai scos cu forța sub luna argintată.
Pe cel care trăiește îl faci, de azi pe mâine,
Să ceară-n rugăciune smerită zilnic pâine.
Tu, ce cu spadă lentă tăiat-ai generații
Și-asupra celor vrednici ai asmuțit gealații.
Bătrână, cruntă mumă de-ncăierări spurcate,
Să piară hâdu-ți nume de lupte-nverșunate.
traducere - Andrei Ionescu
vezi mai multe poezii de: Jorge Luis Borges
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.