Al doilea crepuscul, asfințitul.
Noaptea ce se cufundă în vis.
Purificarea și uitarea.
Primul crepuscul, zorile.
Dimineață care a fost auroră.
Amiază ce a fost dimineață.
Amiază prelungă ce va fi înserarea târzie.
Al doilea crepuscul.
Această altă haină a timpului, noaptea.
Purificarea și uitarea.
Primul crepuscul...
Auroră discretă și în auroră
neliniștea grecului.
Ce urzeală e această
a lui va fi, și a lui este și a lui a fost?
Ce râu e acesta
prin care curge Gangele?
Ce râu e acesta, al cărui izvor e de neconceput?
Ce râu e acesta,
care târăște mitologii și spade?
Nu-ți folosește la nimic să dormi.
Curge în vis, în deșert, în hăuri.
Râul mă poartă cu el, și eu sunt acest râu.
Dintr-o plămadă moale am fost făcut, din misteriosul timp.
Pentru că izvorul e în mine.
Poate că din umbra mea
se ivesc, fatale și iluzorii, zilele.
traducere - Andrei Ionescu
vezi mai multe poezii de: Jorge Luis Borges
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.