Dincolo de ușă, un om
a intrat în descompunere. În zadar
seara asta va înălța o rugăciune
în ciudatul său Dumnezeu, care sunt trei, doi, unu,
și își va spune că e nemuritor. Acum
aude prevestirea morții sale
și știe că e un trup care zace.
Ești, frate, omul acesta. Să mulțumim
pentru viermi și uitare.
traducere - Andrei Ionescu
vezi mai multe poezii de: Jorge Luis Borges