Păgân? Evreu? Un simplu păcătos
Al cărui chip în timp s-a-ncețoșat;
Din grea uitare nerecuperat
Rămâne al său nume silențios.
Despre clemență a putut afla
Ce știe în Iudeea un tâlhar
Pe cruce pus. Și nu avea habar
Ce-a fost înainte. La misiunea sa
Din urmă-ajuns: să moară răstignit,
De la mulțimea ce-l batjocorea
A auzit că lângă el murea
Un Dumnezeu și-orbește i-a grăit:
De mine, când împărăția ta
Veni-va, să nu uiți, și necuprins
Glas ce-ntr-o zi pe toți i-o judeca
De pe cumplita Cruce s-a desprins,
Făgăduindu-i Raiul. Le-a venit
Apoi sfârșitul. Însă omenirea
Nu lasă să se piardă amintirea
Acelei seri în care au murit.
O, prieteni, inocența ăstu-i soț
Al lui Iisus, candoarea ce l-a-mpins
Să ceară-un rai pe care l-a atins
Spălându-și josnicia lui de hoț
E-aceeași ce împinsu-l-a-n păcat,
prinzându-l în hazardu-nsângerat.
traducere - Andrei Ionescu
vezi mai multe poezii de: Jorge Luis Borges
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.