Milonga lui Albornoz - Jorge Luis Borges
Adăugat de: Gerra Orivera

Zilele-i sunt numărate.
Ceasul i-l cunoaște bine
Cel ce săvârșește toate
Fără grabă, nici oprire.

Ce nepăsător pășește
Fredonând un cântecel,
De sub borul pălăriei
Ochii ridicând la cer!

E o dimineață rece
Din opt sute nouăzeci.
Albornoz, tu n-ai pereche
În Retiro când petreci,

Pân' la zi la joc de cărți.
De femei ești răsfățat,
De bețivi și hoți temut,
De jandarmi nesupărat.

Au jurat să se răzbune,
Pizmuindu-te în taină,
Cutrele și ticăloșii,
Șișul ascunzând sub haină

Nu doar unul, ci trei șișuri
Pe furiș, în zori de ziuă,
Mișelește ciopârțit-au
Pe craidonul fără frică.

Când tăișul de oțel
Pieptul i l-a despicat,
Pe-al lui Albornoz obraz
Nici un mușchi nu s-a mișcat.

Cred că ți-ar plăcea să știi
Că această întâmplare
Cântec e acum. Căci timpul
Amintire-i și uitare.


traducere - Andrei Ionescu



vezi mai multe poezii de: Jorge Luis Borges




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.