Manuel Flores o să moară.
Știe asta orișicine;
Căci să mori e-un obicei
Onorat cum se cuvine.
Și-o veni ca mâine glonțul,
Iar cu glonțul și uitarea;
Merlin învățatul spus-a:
Moartea-i una cu născarea.
Totuși cât de rău îmi pare
Bun rămas să spun vieții!
Și ce trist ar fi s-o pierd,
Mort în floarea tinereții!
Lung mă uit în zori la mâini
Și apoi mă uit la vine.
Mă tot uit și minunez:
Zău că parc-ar fi străine!
Câte lucruri n-au văzut
Ochii mei ce-n jur tot cată!
Cine știe ce-or vedea
Când voi fi la judecată!
Manuel Flores o să moară.
Știe asta orișicine;
Căci să mori e-un obicei
Onorat cum se cuvine.
traducere - Andrei Ionescu
vezi mai multe poezii de: Jorge Luis Borges