Schimbate-n plăsmuiri de vis acum
de-o parte și de alta roșii case,
covorul fin de frunze ruginoase
și casta iarnă și glodosul drum.
Ca-n ziua-a șaptea, glia e sfințită,
și-n asfințit rumoarea vag persistă,
abia simțită, temerară, tristă,
din Biblie și din război ivită.
Ninsoarea, uite, iarăși s-a pornit,
și-America m-așteaptă credincioasă,
dar simț în înserarea ce se lasă
un azi prea lent și-un ieri ce-i prea grăbit.
Pe nesimțite pasu-ncet îmi port
prin Buenos Aires, îndrăgitul port.
traducere - Andrei Ionescu
vezi mai multe poezii de: Jorge Luis Borges
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.