Nu știe luna că e luminoasă,
și nici măcar nu știe că e luna.
Nisipul că-i nisip. Și-astfel nici una
Din formele vieții că-i aleasă.
La fel e-al piesei fildeș de străin
de-abstractul șah precum e cel ce-o mută.
A noastră soartă, poate, ce-i făcută
din scurte bucurii și un veșnic chin,
e instrumentul Altuia. Nu știm;
spunându-i Dumnezeu nu vindeci boala.
Zadarnice sunt teama, îndoiala
și bălmăjita rugă ce-ncropim.
Din care arc săgeata a pornit?
traducere - Andrei Ionescu
vezi mai multe poezii de: Jorge Luis Borges
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.