O lungă boală l-a obișnuit
Cu moartea. Să înfrunte inc-o zi
De hărmălaie teamă azi i-ar fi;
De forfota mulțimii-a ostenit.
Ca viermele îl roade-un gând mereu:
Că răul-timp încet îl depărtează
De palida lumină de amiază,
De trista soartă de a fi evreu.
Aude delicate melodii
Al căror instrument a fost. Suavă,
Cântarea nu-i a păsării-n dumbravă,
Ci-a timpului ce curge zi de zi.
Nu te va mântui privighetoarea,
Nici aurita noapte și nici floarea.
traducere - Andrei Ionescu
vezi mai multe poezii de: Jorge Luis Borges
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.