E viitorul, vezi, irevocabil,
Ca și trecutul. Lumea e o plasă
Cu ochiuri mii de buche silențioasă
A unui veșnic scris indescifrabil
Din cartea vremii. Tu cândva ai vrut
Din casa ei să fugi, dar nu te-ai dus.
Nimic din preajmă-adio nu ți-a spus.
E viața drum zărit și străbătut.
Tu nu te da bătut. E beznă-n ocnă.
Urzeala e de fier și nepătrunsă.
Dar, în ungher de închisoare,-ascunsă,
Spărtura-ți dă curaj. Te scoală. Bocnă
Nu ești, iar drumul – arc ce săgetează.
În crăpătură Dumnezeu veghează.
traducere - Andrei Ionescu
vezi mai multe poezii de: Jorge Luis Borges