I
În colțul lor sever, gravi jucători
Mișcări încearcă. Pe tăblia mută
Din noapte până-n zori lent piese mută
În spațiu-nchis de vrajbă-ntre culori.
Sclipesc pe tablă magice rigori.
Sunt forme: turn homeric, cal nervos,
Regină mândră, rege sperios,
Nebun încrâncenat, pioni ușori.
Când jucătorii aprigi au plecat
Și când uitarea vremii i-a-ngropat,
Fii sigur însă: jocul n-a-ncetat.
În răsărit războiul s-a aprins
Și-n jocul lui pământu-ntreg l-a prins.
Ca celălalt, se joacă ne-ncetat.
II
Blând rege, cal focos, încrâncenată
Regină, turn direct, pion viclean,
Pe negrul și-albul drumului în van
La pândă stau și poartă luptă-armată.
Nu știu că mâna dinainte care
Așază piesa le-a fixat destinul,
Nu știu c-a lor voință, ferm, hainul
Timp subjugat-a. vană așteptare.
La fel și jucătorul muritor e
(Sentința-i a poetului Omar):
Tăblia-i alta; noapte e, ba-i zi.
Pe om, de-l mișcă zeul, jucător e.
Ce zeu pe zeu îl mișcă în zadar,
Stârnind și timp și vis și agonii?
traducere - Andrei Ionescu
vezi mai multe poezii de: Jorge Luis Borges
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.