Când ne doboară nenorocirea,
preț de o clipă ne salvează
aventurile infime
ale atenției sau ale memoriei:
de pildă gustul unui fruct, ori gustul apei,
un chip pe care ni-l întoarce visul,
primele flori de iasomie din noiembrie,
năzuința infinită a busolei,
o carte pe care o credeam pierdută,
pulsul unui hexametru,
cheița ce deschide ușa casei,
parfumul unei biblioteci sau cel al santalului,
numele vechi al unei străzi,
o etimologie neprevăzută,
netezimea unei scânduri șlefuite,
data pe care o căutam,
răbdarea cu care numeri în întuneric
cele douăsprezece bătăi de pendulă,
o bruscă durere fizică.
Opt milioane sunt divinitățile lui Shinto
care străbat pământul în taină.
Aceste modeste numere ne privesc,
ne privesc și ne lasă în voia noastră.
traducere - Andrei Ionescu
vezi mai multe poezii de: Jorge Luis Borges
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.