Nimic ori prea puţin despre străbunii
Din stirpea Borges ştiu: vagi lusitani
Ce-n carnea mea lăsat-au peste ani
Oprelişti şi-obiceiuri. Parcă bunii
Nicicînd n-ar fi trăit. Şi mi se pare
Străini complet că sînt de-a artei moarte.
Imperceptibil, fac cu toţii parte
Din timp, şi din pămînt, şi din uitare.
Aşa-i mai bine. Împlinit destin.
Sînt neam de lusitani. Viteji ajunşi
Pe mările Orientului străin,
Apoi pe mări de-aprins nisip pătrunşi.
Sînt regele ce-n misticul pustiu
S-a rătăcit, jurînd că-i încă viu.
Traducere de Andrei Ionescu, din vol Poezii - Editura Polirom, 2017
vezi mai multe poezii de: Jorge Luis Borges
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.