În fundul curții
picură cișmeaua,
necruțător ca moartea lui Cezar.
Amândouă sunt fire din urzeala ce cuprinde
cercul fără început și fără sfârșit,
ancora fenicianului,
cel dintâi lup și cel dintâi miel,
data morții mele
și teorema pierdută a lui Fermat.
Această urzeală de fier
stoicii au socotit că este un foc
ce moare și renaște precum pasărea Phoenix.
Este marele copac al cauzelor
și-al ramificatelor efecte;
în frunzișul său se află Roma și Caldeea
și tot ce văd fețele lui Ianus.
Universul este unul dintre numele sale.
Nimeni nu l-a văzut niciodată,
și nici un om nu poate vedea altceva.
traducere - Andrei Ionescu
vezi mai multe poezii de: Jorge Luis Borges