Ne poruncește noaptea fermecat
canon. Să destrămăm tot universul,
cu nesfârșitele-i ramificații
de cauze și-efecte, ce se pierd
în hăul fără fund care e timpul.
Vrea noaptea ca în astă noapte tu
să-ți uiți și numele și-ntreaga stirpe,
și lacrimi omenești și vii cuvinte,
tot ce-ncercat-a veghea să te-nvețe,
savant închipuit punct iluzoriu,
și linia, și planul, piramida,
cilindrul, sfera, marea și talazul,
obrazul tău în pernă afundat,
cearșaful nou, grădini înmiresmate,
impresiile, Cezarii și Shakespeare
și, lucrul cel mai greu din toate: chiar iubirea.
Ce straniu: o singură pastilă poate
întreaga lume s-o cufunde-n haos.
traducere - Andrei Ionescu
vezi mai multe poezii de: Jorge Luis Borges
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
!
narcispurice
luni, 19 aprilie 2021