Când treci de porțile despărțitoare,
cinstește a lui Ianus amintire.
Cuprind, ocrotitor, dintr-o privire
Uscatul sigur, marea-nșelătoare.
Eu două fețe am și-ntrezăresc
trecut și viitor. Dar vrăjmășia
aceeași e, și ura, și mânia.
Nu le-a schimbat cu har dumnezeiesc
și nu le va schimba Acel ce poate
să le preschimbe. Mâini nu am s-o fac.
De piatra sunt. Stau nemișcat și tac.
Să spun nu pot daca-ndaratnicia
pe care-o vad de măine-i sau de ieri.
Surpate-s cele doua chipuri, pier.
traducere - Andrei Ionescu
vezi mai multe poezii de: Jorge Luis Borges
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.