Calea mea este o cruce de copaci în flăcări,
incendiați de corbi purtând jarul în cioc.
Le cer gardienilor acestor meleaguri permisiunea de-a intra.
Sunt un vizitator al acestei povești.
Nimeni nu-și mai aduce-aminte să-ntrebe, doar se răspunde.
Ce-aștept în acest oraș portuar din New England, aproape
de locul nașterii democrației,
unde sunt o fantomă?
Chiar și-un cazinou nu-l poate face pe indian autentic.
Sau ar trebui să spun „nativ”, „sălbatic” sau „demon”?
Și cu ce grai de împrumut?
Mi-arunc o privire-n trecutul plin pericol.
Sunt de acord cu vechile hărți europene.
Există monștri dincolo de imaginație care cutreieră apele.
Temerarele corăbii ale pelerinului trebuiau să fi căzut în prăpastia lumii...
Mă bucur s-adulmec mirosul mării,
să mă plimb pe străzile înguste și șerpuitoare ale prăvăliilor și restaurantelor, de-a savura compania prietenilor, copacilor și-a adierilor
de vânt.
Aș prefera să nu vorbesc cu istoria, dar mi-a pătruns în suflet.
Înaite de zori era întuneric, atunci când s-a aprins focul.
Bărbații au plecat la vânătoare din așezarea Pequot, unde
locuiesc eu.
Femeile și copiii lor, rămași acasă, au fost incendiați.
N-aș fi vrut să știu asta, dar adâncul meu cunoaște limba
vărsării de sânge.
Au fost asasinați peste șase sute, apoi s-a zidit o casă pentru poporul
lui Dumnezeu - croncăneau liderii puritanilor în predicile lor duminicale.
Pe urmă, povestea a dispărut aidoma unei șerpuiri de fum.
Încă se mai simt arsurile, deși trăim într-o democrație înălțată
peste cimitire.
Acest lucru mi-a fost dat să spun.
Fiecare poem este o-ncercare de ceremonie.
Pentru care-am cerut câte-un permis de intrare.
traducere -g.Cristea
In Mystic
My path is a cross of burning trees,
Lit by crows carrying fire in their beaks.
I ask the guardians of these lands for permission to enter.
I am a visitor to this history.
No one remembers to ask anymore, they answer.
What do I expect in this New England seaport town, near
the birthplace of democracy,
Where I am a ghost?
Even a casino can’t make an Indian real.
Or should I say “native,” or “savage,” or “demon”?
And with what trade language?
I am trading a backwards look for jeopardy.
I agree with the ancient European maps.
There are monsters beyond imagination that troll the waters.
The Puritan’s determined ships did fall off the edge of the
world . . .
I am happy to smell the sea,
Walk the narrow winding streets of shops and restaurants,
and delight in the company of friends, trees, and small
winds.
I would rather not speak with history but history came to me.
It was dark before daybreak when the fire sparked.
The men left on a hunt from the Pequot village here where I
stand.
The women and children left behind were set afire.
I do not want to know this, but my gut knows the language
of bloodshed.
Over six hundred were killed, to establish a home for God’s
people, crowed the Puritan leaders in their Sunday
sermons.
And then history was gone in a betrayal of smoke.
There is still burning though we live in a democracy erected
over the burial ground.
This was given to me to speak.
Every poem is an effort at ceremony.
I asked for a way in.
vezi mai multe poezii de: Joy Harjo
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Mulțumesc, Narcis! :)
gabriel cristea
sâmbătă, 19 iunie 2021
@gabriel cristea
Servus!
Dorescu-ți să fie citit de mulțime, acest text!
... traducerea acestei poezii ...
narcispurice
miercuri, 16 iunie 2021