Lumea se teme. Lumea tremură
Doar un soare sleit
Atinge strugurii de septembrie.
Lumea se teme. Lumea aşteaptă.
Ce să-i spui ca s-o linişteşti?
Umbra se strânge încet.
Şi ce-are a face că noi cântăm!
Alte glasuri, năclăite, o-mbată;
Nu e de-ajuns pentru a îneca timpul.
Ea freamătă, c-o spumă pe buze.
Umbra vine să-i chircească tâmplele.
Lumea se teme. Lumea aşteaptă.
Traducere de Ion Caraion
vezi mai multe poezii de: Jules Romains
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.