~Întreabă-mă ce simt~
Întreabă-mă ce simt, când ochii eu nu-ți văd
Și dacă'n lipsa ta, mi-e sufletul prăpăd.
~Filip și prințesa mării~ FRAGMENT
Soarele era deja pregătit să răsară pe cer, aşa că bătrânul pescar îşi trezi băiatul. Era o nouă zi în care ei trebuiau să iasă în larg, pentru a arunca năvoadele.
Pe Filip îl enerva la culme treaba asta. Mereu era trezit exact când somnul era mai dulce, însă nu comenta nimic niciodată. Îşi puse într-o plasă ceva de mâncare şi ieşiră în larg. Era o zi normală la urma urmei. Făcea asta de atât de multă vreme, încât era deja o rutină.
Te ador și te strig și te vreau...
Apa vieții din al palmei căuș, să o beau.
Să-ți sărut ochii timid... și apoi
Să cadă Cerul cu stele pe noi.
Aș vrea să fiu apus de soare
Și ca un soare să mă sting.
Să nu mai simt că viața doare...
Că nu-i vreo zi ca să nu plâng.