Luna strălucește în trupul meu, dar ochii mei orbi nu o pot vedea:
Luna este în mine, și soarele este la fel.
Tamburul nebun al Eternității este vibrat în mine; dar urechile mele surde nu pot auzi.
Atâta timp cât omul se clatină pentru eul meu și pentru mine, lucrările lui sunt la fel de nefolositoare:
Când toată dragostea mea și a Mea este moartă, atunci lucrarea Domnului este făcută.
Căci munca nu are alt scop decât dobândirea de cunoștințe:
Când vine Cuvântul, atunci munca este pusă departe.
Floarea înflorește fructul: când vine fructul, floarea se usucă.
Fluidul este în cerb, dar nu-l caută în sine: se ciocnește în căutarea ierbii.
Traducere Stela Tinney
(Din vol. "Ţes pânza Numelui Tău – Cânturi")
vezi mai multe poezii de: Kabir
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.