Neputincioasă să vină la tine, neajutorată să te cheme
Inima rămâne cuc, despărțirea mă face să ard
Să-mi facă trupul scrum, ca fumul să mă-nalț
Binecuvântează Ram mintea, harul Său stingă flacăra,
Trupul să-mi ardă, să fac tuș din cenușă, scrie-voi Numele lui Ram
Să scriu cu oasele drept condei și să-I trimit răvașe
Voi face din trup un opaiț, feștilă fiindu-mi viața
Iar sângele hrănind opaițul strălucitor, voi vedea chipul Iubirii.
Oh, distruge Tu singurătatea aceasta, ori arată-mi Sinele tău;
Despărțirea aceasta nefârșită nu o mai pot răbda.
Traducere Stela Tinney
vezi mai multe poezii de: Kabir