Zi și noapte m-am jucat cu tovarășii mei,
iar acum mi-e frică.
Atât de înalt era palatul Domnului meu,
îmi tremură inima să-i urc treptele:
însă trebuie să nu fiu sfios,
dacă vreau să mă bucur de iubirea Lui.
Inima trebuie să-mi stea lipită de Iubitul meu;
trebuie să-mi dau la o parte vălul
și să-l întâlnesc cu tot trupul meu;
Ochii mei trebuie să împlinească
ceremonia lămpilor iubirii.
Kabir spune: „Ascultă-mă, prietene:
el știe cine iubește. Dacă nu simți cu adevărat
dorul iubirii după Iubitul tău,
în van îți împodobești trupul, în van îți pui
luciri pe pleoape.”
Traducere Stela Tinney
vezi mai multe poezii de: Kabir
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.