Stătea de vorbă Apollonios despre instrucția potrivită
și-apoi despre cultură, cu un tânăr
care își construia, la Rhodos,
o somptuoasă locuință. „Eu unul, conchise Tyaneul,
prefer, când întru într-un templu,
să constat că-i modest lăcașul,
dar are într-insul o statuie din fildeș și aur,
decât să fie mare și să adăpostească
o copie vulgară de argila”. –
Detest tot ce-i „vulgar” și „de argila”
și care-i păcălește pe unii (mai puțin cunoscători).
Ah! vulgara argilă...
Traducere Elena Lazăr
vezi mai multe poezii de: Konstantinos Kavafis