În această obscenă poză vândută într-ascuns,
pe stradă (ca polițaiul să nu prindă de veste),
în această vulgară poză,
cum de-a ajuns chipu-ți
de vis? Cum de imaginea ta o reflectă?
Cine știe ce trai depravat, josnic vei fi dus?!
Ce abject trebuie să fi fost locul
În care te-ai lăsat pozat!
Ce suflet ticălos vei fi având?
În pofida acestora, și-a altora, mai rele chiar,
pentru mine rămâi chipul de vis,
fața plăsmuită a se dărui plăcerii grecești –
astfel pentru mine rămâi, astfel de tine poezia mea glăsuiește.
Traducere Elena Lazăr
vezi mai multe poezii de: Konstantinos Kavafis
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.