....................................................................
Ah, știu, sunt tare sărăcăcioși
prietenii mei; alte podoabe
le-ar trebui, mai nobile,
mai bogate, mai strălucitoare.
Dar ce înseamnă vorbele acestea?
Pereții mei au maniere alese;
nu pentru darurile mele mă îndrăgesc.
Nu seamănă cu oamenii defel.
Și-apoi ei știu prea bine că doar pentru o clipă
pe mine mă vor adăposti
și ale mele lucruri. Bucurii, năzuințe
și tot avutul meu aici pe pământ
curând se vor petrece. Pereții,
neclintiți, rămân reci la astfel de daruri.
Ei trăiesc înzecit și de la efemera-mi existență
nimic nu pretind.
Traducere Elena Lazăr
vezi mai multe poezii de: Konstantinos Kavafis
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.