Progresul e-o zidire măreață – fiecare
o piatră pune; unul o vorba, altul sfaturi,
o faptă celălalt – și zi de zi se-nălța
mai falnică. Furtuna stârnită din senin
de s-ar abate, bunii zidari s-ar năpusti
să-și ocrotească opera pierdută.
Pierdută – căci viața fiecărui de chin și trudă-i plină
și pentru cei ce vin se irosește,
să aibă viitorul fericire,
viață lungă, bogății, lumina,
fără sudori și fără munci de sclav.
Dar, prea tânără, generația asta
nu va trăi. Însăși perfecțiunea va nărui zidirea;
zadarnice trudiri din nou vor trebui să-nceapa.
Traducere Elena Lazăr
vezi mai multe poezii de: Konstantinos Kavafis
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.