Dintr-un sătuc învecinat,
albit de colbul de pe drum,
sosește-un negustor. „Tămâie! Clei de copac!
Măsline grozave! Cosmeticale!”
strigă din mers. Dar în forfota străzii,
cu muzici, defilări, cin’ să-l audă?
Mulțimea îl târăște, împinge, îl mătură din drum.
Când, uluit, bietul de el, întreabă: „Ce-i nebunia asta?”
unul catadicsește și-i aruncă minciuna gogonată
lansată de palat – că-Antonius în Grecia a-nvins!
Traducere Elena Lazăr
vezi mai multe poezii de: Konstantinos Kavafis
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.