În Casa Sufletului sălășluiesc Patimile -
femei frumoase în mătăsuri
înveșmântate, cu podoabe de safir în păr.
Din ușa casei până-n cele mai tainice unghere
ele stăpânesc toate-încăperile. În sala cea mai mare -
noaptea, când sângele și se-nfierbântă -
beau și dansează cu părul pe umeri despletit.
Pe coridoare, palide și-n haine ponosite îmbrăcate,
rătăcesc Virtuțile, ascultând cu amărăciune
petrecerea pe care-o dau hetairele bete.
Cu fața lipită de geamul ferestrelor stau
privind în tăcere, îngândurate,
luminile, podoabele, farmecul dansului.
(septembrie 1894)
trad. de Elena Lazăr
vezi mai multe poezii de: Konstantinos Kavafis
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.