În Casa Sufletului sălășluiesc Patimile –
femei frumoase în mătăsuri
înveșmântate, cu podoabe de safir în păr.
Din ușa casei până-n cele mai tainice unghere
ele stăpânesc toate-încăperile. În sala cea mai mare –
noaptea, când sângele li se-nfierbântă –
cu părul pe umeri despletit beau și dansează.
Pe coridoare, palide și-n haine ponosite îmbrăcate,
în hainele unui timp demult apus,
rătăcesc Virtuțile, cu amărăciune ascultând
petrecerea pe care-o dau hetairele bețe.
Cu fața lipită de geamul ferestrelor stau
privind în tăcere, îngândurate,
luminile, podoabele, florile de bal.
Traducere Elena Lazăr
vezi mai multe poezii de: Konstantinos Kavafis
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.