Ieri, pe când rătăceam printr-un cartier uitat,
m-am pomenit deodată-n fața casei
unde mergeam demult, când eram foarte tânăr.
Acolo Eros, cu vrăjitele-i puteri, trupul îmi cucerise.
Iară ieri,
pe când treceam pe vechea stradă, totul
– pietre, trotuare, prăvălii,
ziduri, balcoane și ferestre –
totul s-a înfrumusețat, trezindu-se la farmecul erotic;
n-a mai rămas nimic urât, acolo.
Și cum încremenisem țintuit
și zăboveam în fața casei,
întreaga mea făptură emană
emoția plăcerii, rămasă aievea-n mine.
Traducere Elena Lazăr
vezi mai multe poezii de: Konstantinos Kavafis
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.