Emis, bărbat de douăzeci și opt de ani, venise-n portul sirian
la bordul unui vas din Tinos,
cu gând să-nvețe meșteșugul de parfumar.
În timpul traversării, insă, căzu bolnav. Și-abia
ajuns la 5arm, se sfârșii. Înmormântarea lui, foarte modestă,
aici a avut loc. Nu mult-nainte de-a se stinge,
ingăimase ceva despre „acasă... părinti impovărati de ani”.
Dar nimeni nu știa cine erau,
nici ce patrie-avea, în vastul spațiu panelenic.
Mai bine-așa. Căci pe când el
zace-ngropat în portu-acesta,
părintii săi pot măcar nădăjdui, crezându-l incă viu.
Traducere Elena Lazăr
vezi mai multe poezii de: Konstantinos Kavafis
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.