Le-a-nfășurat cu grijă, tacticos,
într-o mătase verde, prețioasă.
Trandafiri de rubin, crinii de perle,
violete de-ametist. Așa cum le-a creat
și le-a dorit, cum lui îi par frumoase; nu cum
sunt în natură, ori cum le-a studiat. În sipet le va pune,
dovadă-a artei sale abile și-ndrăznețe.
Iar când în prăvălie un client o să intre,
alte podoabe scumpe din cutii el va scoate
– brățări și lănțișoare, coliere și inele.
Traducere Elena Lazăr
vezi mai multe poezii de: Konstantinos Kavafis