Să mă opresc aicea. S-admir și eu natura, o clipă.
Culorile albastre-ale mării, dimineața,
cerul fără un nor, țărmul gălbui; și toate
scăldate in lumină din plin, cu măreție.
Să mă opresc aicea. Și să-mi închipui că privesc peisajul
(căci l-am zărit o clipă, adineauri, acolo poposind),
să nu văd iar, și-aicea, doar propriile-mi himere,
amintirile mele, fantasme voluptoase.
Traducere Elena Lazăr
vezi mai multe poezii de: Konstantinos Kavafis
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.