Vreo douăzeci și doi de ani pare să aibă.
Și totuși sigur sunt că-n urmă cu tot atâția ani
cu-acest anume trup m-am desfătat.
Nu poate fi o simplă exaltare.
În cazino abia intrat-am adineauri,
n-am avut timp să beau, să m-amețesc;
cu-acest anume trup m-am desfătat.
Iar dacă unde nu-mi amintesc – uitarea-mi n-are importantă.
Acum, când stă aici, la masa de-alături,
îi recunosc, ah! fiecare gest, iar pe sub haine,
gol, acest trup iubit revăd în minte-mi.
Traducere Elena Lazăr
vezi mai multe poezii de: Konstantinos Kavafis
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.