Lanis cel iubit de tine, Markos, nu zace aici
la mormântul unde vii și plângi, și zăbovești lungi ceasuri.
Lanis iubit de tine ți-e mai aproape-acasă,
când închis în odaie stai și-i privești portretul
unde-a rămas ceva din ce-avea el mai bun,
unde-a rămas ceva din chipul lui iubit.
Îți amintești tu, Markos, cum chiar de la palatul
proconsulului pe-acel vestit pictor cirenian adus-ai,
iar el, cu viclenie de artist,
îndată ce-ți văzu prietenul, a vrut să vă convingă
c-ar trebui înfățișat sub chipul lui Hyatkinthos
(vestit ar fi ajuns atunci tabloul).
Dar Lanis nu a acceptat astfel să-și împrumute frumusețea;
și-mpotrivindu-se statornic, spunea pictorului să nu zugrăvească
nici pe Hyakinthos, nici pe-un altul,
ci doar pe el, alexandrinul Lanis, al lui Rametic fiu.
Traducere Elena Lazăr
vezi mai multe poezii de: Konstantinos Kavafis
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.