La ce bun, ce foloase a urmărit destinul
ivindu-mă, în slăbiciunea mea, poet?
Zadarnic mi-e cuvântul; sunetul lirei mele,
cel mai armonic chiar, e tot înșelător.
De-aș vrea să cânt simțiri înălțătoare,
și glorii și virtuții sunt simple năluciri.
Oriunde aș privi, dezamăgire-i;
oriunde m-aș întoarce, doar în spini mi-e pasul.
Pământul e o sferă vicleană, rece, sumbră.
Zadarnicu-mi cântec – întruchiparea lumii.
Eu, dragostea o cânt și bucuria. Ce parodie
jalnică mi-e lira, pradă atâtor înșelăciuni!
Traducere Elena Lazăr
vezi mai multe poezii de: Konstantinos Kavafis
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.