„Plec. Plec îndată. Deloc nu mă atrage.
Victima dezgustului și-a plictiselii nu îndur să fiu”.
„Rămâi un pic, de dragul lui Menandru. Păcat
să fii într-atât păgubit!” „Insulți, nesocotitule,
Menandru să fie aceste vorbulițe,
stihuri grosolane și rima puerilă?
Lasă-mă să părăsesc pe dată teatrul
și liniștit să-mi văd de ale mele.
Aerul Romei parcă ți-a luat mințile.
În loc să critici, lauzi că un laș,
aplaudând pe barbar – cum l-o fi chemând?
Gavretius? Terentius? – cel care n-a excelat
decât în atelana latinilor!
Va putea el vreodată atinge gloria lui Menandru al nostru?”
Traducere Elena Lazăr
vezi mai multe poezii de: Konstantinos Kavafis
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.