Poet și pictor, atlet și discobol,
frumos ca un Endymion, Ianthis al lui Antonios.
Familia sa se roagă-n Sinagogă.
„Cele mai prețioase sunt zilele în care
nu mai caut frumosul,
când las deoparte pretențiosul elenism
ce prețuiește numai
perfecte trupuri albe, efemere,
și când rămân cel ce-aș fi vrut să fiu
întotdeauna: un evreu, fiu al poporului ales.”
Dar n-a rămas așa, defel.
Plăcerilor și Artei din Alexandria
fiu devotat le-a fost cu prisosință.
Traducere Elena Lazăr
vezi mai multe poezii de: Konstantinos Kavafis
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.