Un lucru îl deosebea de alții
și-anume: cu toată desfrânarea
și cu tot meșteșugul său unic în iubire,
cu tot dezmătul, trăit din plin
la vârsta sa, erau unele clipe
– arareori, desigur –
când îți crea impresia că
trupu-i e aproape neatins.
Cu frumusețea lui, la anii-i douăzeci și nouă,
deși gustase pe deplin plăcerea,
îți amintea, paradoxal,
de un efeb care – cu stângăcie – iubirii
pentru prima dată trupul și – l dăruie.
Traducere Elena Lazăr
vezi mai multe poezii de: Konstantinos Kavafis
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.