La moartea unui înger
Cu-aripile-ți frânte căzut-ai și sângeri,
Te zbați, frământarea mușcă din lut,
Sufletu-i cerul brăzdat de înfrângeri,
Moartea sculptează un nou început.
Luna coboară pe-asfaltul încins,
Pleoapele-ți grele se-nchid fulgerate,
Tăcerea se-așterne pe trupul întins,
Carnea, doar carnea-i răpusă de moarte.
Și vremea când trece prin visul zdrobit
Doar lacrimi și jale cu sine ar duce,
Și umbra rămasă în mine a-nfipt,
Mânjită de sânge, în suflet o cruce.
vezi mai multe poezii de: M Horlaci
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.