La pas domol mărșăluiesc,
Pe drumul vieții solitar,
Sunt sigur azi că te iubesc -
Nu îndrăznesc să sper măcar
Că ai putea și tu cândva,
Să mă iubești măcar un pic
Și nu m-ar crede cineva,
Cât par de ne-nsemnat și mic
Fără de tine și-al tău glas,
Ce mă-nfioară când șoptești
Cuvintele de bun rămas,
Când spui c-ai să mă părăsești.
La pas domol merg și acum,
Chiar dacă tu m-ai părăsit
În viață-mi caut un alt drum,
Căci soarele a răsărit,
Și pasul meu domol dar ferm,
În căutarea fericirii
Va poposi pe un alt țărm,
Al mării-albastre a iubirii.
vezi mai multe poezii de: Nelu Preda
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Mulțumesc, Alice!
Nelu Preda (autor)
miercuri, 13 iulie 2016
Un poem frumos si afectiv.
alice
miercuri, 13 iulie 2016
Merci pentru citire, Dănuța! Mărșăluiesc, se referă la fermitatea pasului, nu neapărat la frecvența lui, așa că nu e nici o contradicție în termeni.
Nelu Preda (autor)
marți, 12 iulie 2016
frumoasa si reusita poezie!
felicitari!
-daca nu-i cu suparare,as avea doar o obiectie de facut:
la versul "La pas domol mărșăluiesc"..nu stiu cum se impaca "domolul cu marsaluitul"... :)
a merge in pas de mars..adica..militareste,nu?
cred ca acel "mărșăluiesc" ar trebui schimbat..(dar e doar parerea mea!)
poezia e foarte frumoasa..ca un cant de iubire...
cu drag,
danab
marți, 12 iulie 2016