Am ascultat cum bate vântul
La poarta nopţilor deschise,
Şi-am lipit luna cu pământul
Unindu-le în albe vise.
Am ascultat cum cade roua
Pe iarba încă verde crudă,
Şi-am strâns uşor apoi sămânţa
Ce se topea atât de udă.
Am ascultat cum vine ploaia
Cu stropii ei adânci din nori,
Şi mi-am lipit ochii de pleoape
Să nu mă ude ca pe flori.
Am ascultat cum ape cresc
Şi dintr-odat" eu apă sunt,
Nu mai vedeam un pic nimic
Ci doar o umbră de pământ.
Am ascultat cum îmi şopteai
Să-ţi caut chipul printre vise,
Dar eu o biată frunză-nvânt
Tot rătăceam la poarta nopţilor deschise.
vezi mai multe poezii de: rujoiu mihai
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.