La - Adina Speranta
Poezie adăugată de: Adina Speranta

    miercuri, 16 octombrie 2019

Privisem fascinată cum raza de lumină
prinsese orizontul în palma ei de foc,
plângea în cer o rană cu lacrimă sanguină
prinzând în brațe norii, strângându-i de mijloc.

Se-ncețoșa albastrul sub molcoma-nserare,
tăceau sfioase cârduri de sălcii pe alei,
ici, colo, o scânteie, un sclipăt, o mișcare,
un licurici amnezic străfulgera sub tei.

Veneau ca o furtună noi versuri migratoare
desțelenind uitarea în ritm elegiac,
scurmau adânc în taină s-ajungă la izvoare
în scurtul timp al nopții când te privesc și tac.

Adina V.

10.06.2018



vezi mai multe poezii de: Adina Speranta




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.



Comentarii:

Mulțumesc, dragă Ina, pentru mesaj și versurile frumoase :)
Mii de îmbrățișări! :)
Adina Speranta (autor)
miercuri, 23 octombrie 2019


La înserare parcă se prăbușește eul
Și-n umbra de la geam apare grabnic zmeul
Ce-nfricoșează pulsul cutremurând cămașa
Și sângerează rana ce-ai strâns-o azi cu fașa.

Te prinzi de rătăcirea razei ce-mpunge geamul
Și plângi cu ea căci cerul i-a stins în seară neamul,
Degeaba se răsfrânge un vers în strofa caldă,
Nimic nu mai întoarce lumina zilei, blândă,
În noaptea ce se cască în geamul care geme...
Speranța unor zori te-ndeamnă a nu te teme!
Ina M.
luni, 21 octombrie 2019