Am coborât la malul râului Dar am ţâşnit la suprafaţă – şi-am ţipat! Dar era Rece în acea apa! Era rece! Mai târziu, m-am urcat pe turn Am rămas acolo şi am ţipat! Dar eram atât de Sus! Atât de Sus! Acum, dacă tot sunt aici şi în viaţă, Aşa că-o să-mi mai auzi ţipetele, Viaţa-i frumoasă ca un vin spumos! Viaţa-i frumoasă!
Şi m-am aşezat lângă edec.
Am încercat să gândesc, dar n-am putut,
Aşa c-am sărit cu gândul să mă-înec.
Apoi, din nou am încercat să-mi vin de hac!
Dacă apa n-ar fi fost atât de rece
Poate că aş fi reuşit s-o fac.
La douăzeci de etaje înălţime.
M-am gândit la copilul meu
Şi-am crezut c-o să sar, că s-a zis cu mine.
A fost cât pe-aci, cât pe-aci să-mi vin de hac!
Dacă turnul n–ar fi fost atât de înalt
Poate că aş fi reuşit s-o fac.
Presupun că a trăi este firesc.
Aş fi putut muri din dragoste –
Dar am fost născut ca să trăiesc,
O să mă mai auzi spunând că-mi vin de hac.
Nu m-aş simţi însă bine, draga mea,
Să te ştiu tristă fiindcă-am reuşit s-o fac.
vezi mai multe poezii de: Langston Hughes
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.