Pe ramul tău înmugurit de dor,
Mă legănam în visul alb, de iarnă,
Sub nori din care m-așteptam să cearnă
Cu fulgi de-un verde cald, amețitor,
Purtând parfumul tău, acolo-n vis,
Mireasma dorului de primăvară
Ce vrea, din miez de muguri, să răsară
Și să-mi transforme somnu-n Paradis.
M-am strecurat, ușor, în pieptul tău,
Asemeni unui fur în catedrală,
Dar inima-ți pulsa ca o petală
Și n-am putut s-o iau din locul său.
Am devenit, în visul ce-l visam,
Un felinar ajuns, din întâmplare,
Să dea petalei tale o culoare,
Demult, când într-un vis, mă legănam.
vezi mai multe poezii de: Daniel Vișan-Dimitriu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.